De la observații la actul medicului de familie
- Notează observațiile ca probă, nu ca diagnostic2 ore
Până la consultație, observațiile tale sunt proba pe care o duci la medic. Diagnosticul de TSA îl pune medicul specialist în psihiatrie pediatrică, nu părintele și nu un jurnal.
Ce notezi, pe loc, în listă: data, locul (acasă, creșă, parc, joacă), cât a durat episodul și ce a făcut copilul, pe trei domenii — limbaj, interacțiune, gesturi repetitive. Fără etichete de tipul «are autism», «e încăpățânat», «e timid».
Acoperă cel puțin două locuri diferite. După câteva zile, pune faptele lângă reperele de vârstă pe care ți le-a dat cabinetul (vezi sarcina de mai jos), ca să vezi unde se repetă abaterea — tot ca fapt, nu ca diagnostic.
Limbaj câte cuvinte a folosit, dacă a urmat o instrucțiune scurtă, dacă a indicat obiectul «nu vorbește pentru că e leneș» Interacțiune dacă s-a întors la nume, dacă a căutat privirea, dacă a venit la joacă «nu vrea să socializeze» Gesturi repetitive ce gest, cât a ținut, ce a întrerupt «tic nervos», «manierism de TSA» Ce scrii și ce lași deoparte Ce ai de făcut
Răspunsul îți spune ce să evidențiezi în listă; nu îți dă dreptul să pui diagnostic
Dată, loc, durată, fapta, domeniul
Acasă și încă unul: creșă, parc sau joacă cu alți copii
Rămân doar faptele, gata de arătat la consultație
OpționalUn rând pentru fiecare episod pe care l-ai văzut; completezi când se întâmplă, nu din memorie la capătul săptămânii
Numărul rândului Data Loc Durată Ce a făcut copilul, fără interpretare Domeniu (limbaj, interacțiune sau gesturi repetitive) Șterge